Necunoscutul

Daca vreodata ai sa te trezesti in toiul noptii, ai sa iesi afara si ai sa pornesti cu ochii inchisi, unde te duc picioarele... inseamna ca trebuie sa pleci. Chiar daca nu stii unde, de ce, pana cand... nu ai sa dai inapoi.
Necunoscutul ne ademeneste, ne cheama, ne drogheaza si intr-un sfarsit ... ne invata.

Tu ce mai faci?

Este vara... Tot orasul este imbatat de risete, alcool, masini care si mai de care mai colorate, de oameni beti, picioare de fete, frumoase, picioare frumoase. Si totusi e liniste... Iesi afara, e seara, tot zgomotul de suflete fericite si indiferente se pierde ca o picatura de cerneala aruncata in mare. Tu ai alte planuri in seara asta. In curand si soarele te va lasa in pace si se va retrage, maret, ca un musafir care a zabovit prea mult pe la casele altora.
Cit de mare este lumea!!!
Oamenii sunt prea ametiti de ceea ce trebuie sa faca zi de zi pentru a supravietui. De fapt omenii nu fac altceva, decit sa supravietuiasca. Pentru acesti oameni ar trebui sa fie gasita o alta notiune pentru ceea ce li s-a dat. Viata, din cate stiu eu, trebuie traita, nu supravietuita. Acesti oameni cand vor ajunge la batrinete ar trebui sa spuna "Mi-am supravietuit viata!" Daca suntem putin mai atenti observam ca acest cuvant " a supravietui" e mai presus decit umilul "vietuiesc", ori daca cineva iti raspunde la intrebarea "Cum o mai duci?" sau "Ce mai faci?" cu supravietuiesc, asta nici pe departe nu iseamna ca o duce bine,iar daca iti raspunde "traiesc" asta nici pe departe nu inseamna ca o duce bine ci ca nimic nu e nou, sau mai rau...
Totul a devenit asa de plictisitor si de anost incit nici nu merita sa intrebi...
De cand acest minunat si fantastic lucru care ne este dat a devenit plictisitor si neinteresant?