[Banc]

Pentru a veni in intampinarea si ajutorul turistilor straini care viziteaza Romania, s-a hotarat sa se procedeze la traducera in engleza a denumirilor unor localitati din diferite zone ale tarii. Primarii sunt solicitati sa instaleze indicatoare rutiere noi la intrarea si iesirea din localitate, avand inseminate numele localitatii lor in ambele limbi: romana si engleza.
Si iata traducerea in engleza a unor orase din Romania, in ordine alfabetica:

> Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
> Afumati - Neversober
> Baicoi - Youball
> Buhusi - Boo
> Buzau -Really Fat Lip
> Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
> Ciorogarla -Nigger-River
> Constanta - The Steadiness
> Dor Marunt - Miniature Melancholy
> Husi - Shoo
> Navodari - Networkers
> Onesti - The Sincere
> Pitesti - Youdohide
> Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
> Slatina - Slut Tina
> Slobozia - A Very Wrong LocalTradition
> Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
> Urlati - Gimme Some Noise
> Voluntari - Town of Unpaid Assistants

[Caii la fereastra]

dupa Matei Visniec
regia: Andrei Covaliu
cu: Moni Karman, Flaviu Popescu, Dumitru Tonu, Aurora Oprescu, Adi Purice, Ionel Marginean, Andreea Duteanu

Poze de la fata locului...

Tespis

[Cerere in casatorie]

comedie dupa Anton Pavlovici Cehov
regia: Moni Karman
cu: Adi Purice, Flaviu Popescu, Dumitru Tonu

Un studiu dramatic intr-o cheie comica despre oamenii singuri care nu si-au gasit jumatatea, oameni care sunt confuzi, care nu-si mai gasesc locul si echilibrul. Singura lor dorinta este de a-si trai viata alaturi de cineva, de a se implica serios emotional intr-o relatie. Dar piedica in calea fericirii lor este insasi natura lor, felul lor de-a fi. Certurile incep de la fleacuri, se face din tantar armasar, iar spiritele sunt greu de calmat. Un subiect savuros, à la Cehov, care aminteste prin comicul de situatie si prin verva interpretarii de alt text cehovian, Ursul. Cele doua scrieri ale lui Cehov au un dialog atat de suculent incat le este asigurat succesul din start.

Poze de la fata locului...

[Mergeam cu Caramizi in Buzunar]

Regie - Ciprian Irimies

Coregrafie - Ciprian Irimies, Marcela Borhan

Distributie - Catalin Ardeleanu, Diana Tatomir, Vlad Dumitru, Aurora Oprescu, Dumitru Tonu, Macrina Codrea, Simona Stan, Rotar Alex



Ce este ?

Un spectacol de imagine, ce va lua nastere prin colaborarea cu Teatrul Studentesc “Thespis”. Mai mult decat atat, spectacolul reprezinta “momentul zero” al conceptului “WUP”.

Despre ce ?

E despre povestea ta, povestea mea, povestea oricui.

E despre prostie, despre zgarcenie, despre falsitate, despre

dragoste si dorinta.

E despre continua lupta de zi cu zi de a ramane la suprafata pentru acea gura de aer ce ne permite sa trecem peste noapte.

E despre interminabila batalie cu “vantul” societatii in care ne afundam.

E minunata aventura a omului, basmul de odinioara metamorfozat de timp.

E lumea in care traim, in care monstrii si balaurii sunt mult mai infioratori decat in povestea bunicului.

E violenta ce ne domina, e dorinta pentru puterea suprema, e aptitudinea noastra de a trece peste toate …

Concret

Spectacolul incearca sa redea imaginea societatii in care traim, asa cum o vad si o simt unii dintre noi, intr-un mod realist.

Povestea se desfasoara pe 2 planuri : unul satiric, in care vedem lumea inconjuratoare ca un spital de nebuni, ai carui pacienti suntem noi si un plan metaforic, in care i-au nastere doua povesti (povestea omului care aspira la puterea creatoare - puterea suprema ; povestea omului care incearca sa se impotriveasca societatii).



Ne punem o simpla intrebare : “Suntem demni de a fi numiti inteligenti?”

Nu-ti ramane decat sa fii curios sau sa nu-ti pese…

Alegerea e a ta !

Poze de la fata locului...

[Blogul Regizorului] [Thespis]

[Despre Gunoi si renastere]

Cortina se ridică peste un nou spectacol studenţesc. Este vorba despre cea mai recentă producţie ce poartă semnătura trupei timişorene Thespis. „Despre gunoi şi renaştere” este un proiect născut din… textul unui blog.

„Lumea noastră există datorită unui singur principiu, cel al echilibrului dintre bine si rău, dintre frumos si urât. Astăzi balanţa se înclină în favoarea răului, a indiferenţei, a lăcomiei….” Aceasta este principala idee în jurul căreia creşte un spectacol special. O poveste teatrală ce s-a născut inspirată de.. lumea virtuală.

Spectacolul aduce în faţa publicului imagini şi cuvinte inspirate dintr-o realitate aparent banală dar care, privită cu atenţie poate deveni pe cât de complexă pe atât de… apăsătoare.

În spectacolul „Despre gunoi şi renaştere” evoluează 5 dintre membri trupei studenţeşti Thespis. Toţi sub îndrumarea regizorală a lui Dumitru Tonu şi coregrafia Oanei Petrescu. Noua montare timişoreană ajunge pentru prima oară în faţa publicului în 9 iulie de la ora 21.

[Protection Stamp]

[Simonova]

Deci fata asta e foarte tare... In primul rand inca nu am vazut pe nimeni sa faca asa  ceva, iar in al doilea rand, e foarte frumoasa.

[De ce SEX?]

Sper ca sunteti destul de mari ca sa stiti de ce.

[De ce TRIST?]

Am sa incep cu o intrebare al carei format este prea comun... dar, pe cat de comun si simplu este, pe mine o sa ma ajute sa pot sa scriu... Chiar si subiectul despre care vreau sa discut este foarte comun. Eu, spre exemplu m-am intrebat de mai multe ori de ce oamenii sunt tristi.

   Asadar... de ce sunt oamenii tristi? ... poate pentru ca li s-a terminat doza, alocata pentru luna sau saptamana respectiva, de endorfine, poate le-a murit motanul sau poate si-au prins degetul in usa? Cineva poate sa fie trist pentru ca altcineva este vesel...

          ...si sunt trist  si aparent nu am nici un motiv... as vrea foarte mult sa am unul... Sa fiu trist pentru ca a mai aparut o zgarietura pe chitara mea sau pentru ca nu am bani, sau pentru ca nu am mai facut sex de nu stiu cate luni, sau pentru ca sunt racit... Nu am asa ceva... sunt trist si gata. De fapt am motiv, dar mi-i frica sa il accept. Sta acolo tintuit intr-o parte a creierului pentru ca cealalta parte nu il lasa sa iasa afara si sa imi spuna ca am mult de munca pentru a nu mai fi trist... nu munca ci "munca"... atat de mult de "munca" incat nu imi pot inchipui daca o sa pot vreodata sa o duc la bun sfarsit cu toate ca vreau si cu toate ca stiu ca asta este scopul meu "aici".

...si este luni...Tocmai cand vroiam sa spun ca "am intarziat putin cu tristetea, inca nu s-a facut o melodie care sa se numeasca "Gloomy Monday", mi-am adus aminte ce bun este internetul si am descoperit ca s-a facut. Foarte linistitor... deci nu sunt singurul intarziat...

...si nu stiu cum este la voi .. cei care o sa cititi... dar la mine vine o perioada pe luna cand sunt trist... sau macar simt ca vreau sa fiu trist cu toate ca sunt in orash la o bere... sau borasc in buda de la prea multa "capsunata". De la o vreme am facut o asociere a acestei stari cu problemele lunare ale femeilor si cred ca am sa-i zic "Ciclul Menstrual Neregulat al Sufletului". Cu toate ca in comun nu au decat faptul ca se intampla decat o data pe luna...cred ca sunt motivat macar putin sa ii spun asa... ...si, dupa cum am mai zis, cateodata vreau sa am starea despre care va tot bat la cap. Iarasi intrebarea care nu are sfarsit DE CE? Deoarece... este starea cand de obicei sunt singur, in casa, ascultand muzica si gandindu-ma la mine. Nu la mine ca DIMA, la mine ca fiinta, ca de fapt asta-i marea noastra intrebare... iar asta-i partea cea mai tare a tristetii... te face sa te gandesti la ceea ce te face trist... dar ce te face trist? Incercati urmatoarea reteta si o sa vedeti:

Reteta:

*putina singuratate

*o singura intrebare ( pentru a avea efect mai mare puteti sa va puneti mai multe. Spre exemplu: Cine sunt Eu? ( ma rog ... eu sunt Dima, asta k sa nu primesc comentariu cu numele meu in el) De Ce? si tot asa mai departe)

*niste muzica (optional si nici intr-un un caz liviu guta sau salam sau ce mai era) NOTA: reteta poate fi modificata, adaugita, taiata... in functie de persoana si gusturi.... va asigur k daca incercati o sa aveti parte de o mica doza de "Suicide Tuesday"... care nu va va face nici un rau ci doar o sa va ridice putin aripile...

VA DORESC TUTUROR SA FITI TRISTI !!!

[De ce BLOG?]

  
 La inceput eram foarte impotriva blog-urilor... si asta se datoreaza faptului ca citisem niste prostii de bloguri, iar prin inductie am hotarat ca toate-s asa... In ultimul timp am avut parte de mai multe lecturi chiar destul de reusite prin intermediul blog-urilor... si , chiar daca nu ma prea simt pregatit sa-mi astern gandurile in modul asta, am hotarat totusi sa o fac... si am facut-o.  

  Aici o sa scriu despre ce ma doare , despre ce imi place si ce nu imi place, despre ce le place unora si altora, despre ce nu le place unora sau altora, despre metehne omenesti, masti si ziduri, vremea de afara, despre muzica, filme si teatru, carti, oameni si neoameni...  

  Eu sant DIMA, si datorita faptului k de obicei sunt o persoana destul de inchisa si egoista...am sa scriu mai mult pentru mine... iar dintre cei care vor citi... unii oameni vor fi uimiti, altii nu vor fi, iar ceilalti ma vor ignora...