[De ce TRIST?]

Am sa incep cu o intrebare al carei format este prea comun... dar, pe cat de comun si simplu este, pe mine o sa ma ajute sa pot sa scriu... Chiar si subiectul despre care vreau sa discut este foarte comun. Eu, spre exemplu m-am intrebat de mai multe ori de ce oamenii sunt tristi.

   Asadar... de ce sunt oamenii tristi? ... poate pentru ca li s-a terminat doza, alocata pentru luna sau saptamana respectiva, de endorfine, poate le-a murit motanul sau poate si-au prins degetul in usa? Cineva poate sa fie trist pentru ca altcineva este vesel...

          ...si sunt trist  si aparent nu am nici un motiv... as vrea foarte mult sa am unul... Sa fiu trist pentru ca a mai aparut o zgarietura pe chitara mea sau pentru ca nu am bani, sau pentru ca nu am mai facut sex de nu stiu cate luni, sau pentru ca sunt racit... Nu am asa ceva... sunt trist si gata. De fapt am motiv, dar mi-i frica sa il accept. Sta acolo tintuit intr-o parte a creierului pentru ca cealalta parte nu il lasa sa iasa afara si sa imi spuna ca am mult de munca pentru a nu mai fi trist... nu munca ci "munca"... atat de mult de "munca" incat nu imi pot inchipui daca o sa pot vreodata sa o duc la bun sfarsit cu toate ca vreau si cu toate ca stiu ca asta este scopul meu "aici".

...si este luni...Tocmai cand vroiam sa spun ca "am intarziat putin cu tristetea, inca nu s-a facut o melodie care sa se numeasca "Gloomy Monday", mi-am adus aminte ce bun este internetul si am descoperit ca s-a facut. Foarte linistitor... deci nu sunt singurul intarziat...

...si nu stiu cum este la voi .. cei care o sa cititi... dar la mine vine o perioada pe luna cand sunt trist... sau macar simt ca vreau sa fiu trist cu toate ca sunt in orash la o bere... sau borasc in buda de la prea multa "capsunata". De la o vreme am facut o asociere a acestei stari cu problemele lunare ale femeilor si cred ca am sa-i zic "Ciclul Menstrual Neregulat al Sufletului". Cu toate ca in comun nu au decat faptul ca se intampla decat o data pe luna...cred ca sunt motivat macar putin sa ii spun asa... ...si, dupa cum am mai zis, cateodata vreau sa am starea despre care va tot bat la cap. Iarasi intrebarea care nu are sfarsit DE CE? Deoarece... este starea cand de obicei sunt singur, in casa, ascultand muzica si gandindu-ma la mine. Nu la mine ca DIMA, la mine ca fiinta, ca de fapt asta-i marea noastra intrebare... iar asta-i partea cea mai tare a tristetii... te face sa te gandesti la ceea ce te face trist... dar ce te face trist? Incercati urmatoarea reteta si o sa vedeti:

Reteta:

*putina singuratate

*o singura intrebare ( pentru a avea efect mai mare puteti sa va puneti mai multe. Spre exemplu: Cine sunt Eu? ( ma rog ... eu sunt Dima, asta k sa nu primesc comentariu cu numele meu in el) De Ce? si tot asa mai departe)

*niste muzica (optional si nici intr-un un caz liviu guta sau salam sau ce mai era) NOTA: reteta poate fi modificata, adaugita, taiata... in functie de persoana si gusturi.... va asigur k daca incercati o sa aveti parte de o mica doza de "Suicide Tuesday"... care nu va va face nici un rau ci doar o sa va ridice putin aripile...

VA DORESC TUTUROR SA FITI TRISTI !!!